| 1.
|
PORUNC'I, poruncesc, vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecţioneze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziţie ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. Tranz. (Pop.) A trimite vorbă, a comunica, a transmite; a vesti. 5. Intranz. A fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân. [Var.: (reg.) poronc'i vb. IV] - Din sl. poron~citi.
Sursă
: DEX'98
(34220)
- oprocopiuc |
| |
| 2.
|
PORUNC'I vb. v. anunţa, comunica, trans-mite, vesti.Sursă
: Sinonime
( 202117)
- siveco |
| |
| 3.
|
PORUNC'I vb. 1. v. ordona. 2. a ordona, a spune, a zice. (Fă ce-ţi ~ el!)Sursă
: Sinonime
( 202116)
- siveco |
| |
| 4.
|
porunc'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. porunc'esc, imperf. 3 sg. porunce'a; conj. prez. 3 sg. si pl. porunce'ască
Sursă
: DOR
(273114)
- siveco |
| |
| 5.
|
A PORUNC//'I ~'esc 1. tranz. 1) (urmat de o propoziţie complementară) A cere în mod autoritar si oficial; a impune printr-o poruncă; a dispune; a ordona; a comanda. 2) A face la comandă; a comanda. 3) A cere printr-o comandă; a comanda. 4) A transmite verbal sau în scris (prin cineva). 2. intranz. A da dispoziţii (ca un stăpân); a se comporta ca un stăpân. /<sl. poronţiti
Sursă
: NODEX
(348688)
- siveco |
| |
|
|